Mira-m-am

Apreciez sincer oamenii care reusesc sa isi creeze ocupatii productive. Daca mai face si niste bani.... sau primeste beneficii de vreun fel... cu atat mai bine. Cred ca mereu mi-a fost trezita invidia fata de aceste persoane, care fac lucruri pe care altii prefera sa le lase pe mai tarziu, pentru cand "vor fi mari" sau pentru cand se vor plictisi atat de tare incat nu vor avea alta alternativa. Cand zic ocupatii productive, ma refer la lucruri gen a-ti deschide o afacere (de chibrituri sau ata colorata, nu conteaza), a face parte dintr-un proiect cultural mare sau chiar de a participa, fie si pe post de "gura-casca" la evenimente de tot soiul. Stiu ca multi prefera sa isi piarda timpul, stiu pentru ca asta fac si eu, dar mai apar oameni din astia care iti ofera o motivatie, si un stimul. Poate dureaza numai pana ajungi acasa si deschizi televizorul sau messengerul, dar poate, cu putin noroc,te fac sa vrei si tu.

Personal ma simt undeva la mijloc, nu sunt persoana care e mereu disponibila pentru cafea, dar nici cea mereu "cu treburi". Pentru mine e mai importanta activitatea creierului decat a corpului, sau cel putin acum cred asta, cand mi-e mai usor sa gandesc decat sa ma misc. Ca sa ajungi la echilibru, in care activitatile implica si miscare si gandire.... E ceva mai complicat, odata ce te prinde una din extreme. Nu-mi place de mine cand mi se ofera motivatii, exemple si cai, iar eu le ignor, numai ca sa ma plang de exact aceleasi lucruri si a doua zi. Urat si total "parazitesc" din partea mea, dar continui sa incerc, poate poate intr-o zi o sa ma trezesc cu o revelatie, o sa imi porneasca automat motorul turbo si o sa iau parte la revolutie.

Cineva m-a incurajat convingator ca "lucrurile vin de la sine". Asa sa fie?... Cand stii ca atunci e momentul, ca atunci planetele se aliniaza perfect si e potrivit sa "faci"?...