sâmbătă, 5 ianuarie 2008

Cate "case"...

Am ajuns acasa, in Cluj, in apartamentul meu frumos si prea putin incalzit, dupa mine. Am ajuns din nou la etajul 8, langa statia lui 3, la 5 minute de Iulius si mult prea departe de ceilalti. Aseara intrasem intr-o stare de agitatie complet nejustificata, si incepusem sa ma plang ca ceva mereu merge prost in casa asta. Eram iritata destul de rau, asa de tare incat imi doream sa nu fi plecat de acasa (cealalta casa, Onesti). Totusi, starea mea era complet nejustificata, pentru ca singurul lucru care nu functiona era conexiunea la net. Stiam asta, incercam sa ma conving ca exagerez, dar cumva, piticul ALA isi facea loc nestingherit in mintea mea, facandu-ma sa nu mai vad clar.

Ma tinea de la a vedea ca am doua vieti diferite, desfasurate in locuri diferite. Acasa "acolo" nimic nu conteaza, totul se rezuma la cativa prieteni, cateva activitati, mereu aceleasi, dar de fiecare data placute. Acolo totul e mic, totul e neterminat parca, mai stramb, mai murdar, insa atat de familiar. Parintii sunt acolo, fostul liceu, "Binecuvantati", unde fumam pe ascuns intr-o seara de scoala, chioscurile inguste si sarace, magazinele "moderne" si camera mea. Acolo am devenit ceea ce sunt astazi, acolo mi-am facut primii prieteni si m-am indragostit prima oara, acolo e imaginea vietii mele de adolescent. Tot ce e "aici" pare desprins dintr-o poveste, o poveste pe care nicicum nu reusesc sa o vad ca facand parte din "mine", desi e complet pe dos.

Acasa "aici" e altfel. Stau singura, am mai putini prieteni, nu am asimilat inca atmosfera si viata de aici, care e mult mai plina de griji si de posibilitati ca lucrurile sa mearga prost. Aici, in capatul lumii, sunt departe de oamenii dragi mie si de senzatia de caldura plictisitoare de acolo. Cu toate astea, aici vreau sa fiu. Imi place cum nimic nu e usor si mai ales imi place ca orasul asta ma forteaza oarecum sa ma "gasesc" pe mine insami. Sunt obligata sa trasez niste contururi si sa stabilesc niste limite, niste prioritati, ca mai apoi sa le respect. Ciudat sentiment, de a avea mai multe "case", atat de diferite si totusi atat de "ale tale".

Niciun comentariu: