M-au enervat azi oamenii din jurul meu. Am avut, cred, norocul de a intra in contact numai cu persoane care nu imi puteau oferi nici macar o consolare de calitate, pe care sa o cred pentru o vreme. Incurajarile primite zilele astea ma pun uneori mai mult pe ganduri decat lucrurile care le genereaza. Nu imi place cand vad ca oamenii nu stiu sa consoleze... Nu stiu sa foloseasca decat clisee, care daca ajung sa fie luate in considerare, se intampla numai datorita intentiei, nu a continutului.
Mi-ar placea sa stiu mereu ce sa spun, cum sa spun, si cat sa spun sa aduc un dram de liniste oamenilor. Dar mai ales, mi-ar placea sa mi se aduca si mie...
Survine o enervare brusca in momentul in care ridicarea buzei de jos, privirea compatimitoare si aceleasi cuvinte se desfasoara. Uneori, as prefera sa nu mi se zica nimic, decat sa primesc acelasi lucru, complet inutil din punct de vedere al eficientei. De fapt, totul e simbolic, pentru ca nimeni nu are timp sa iti ofere solutii viabile sau sa te asculte cu adevarat.
"O sa fie bine"-le vietii mele...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu