Imi trebuie mai multa minte sa imi dau seama de pozitia ideala in balanta. De fapt... care balanta? Mai bine imi spun ca am o problema de decizie, asigurandu-mi deja un loc ferit, dupa cortina. Nu stiu cand sa ma multumesc cu putin si cand sa imi doresc justificat mai mult. Ultimele zile au fost impregnate cu situatii in care procesul decizional s-a dovedit a fi unul anevoios, ridicol de incorecte si mai ales, incredibil de ineficient.
Daca mi se pare ca cei de la service ar fi trebuit sa instaleze si alte bazaconii, atunci sunt prea pretentioasa si nu apreciez faptul ca totusi mi se satisfac niste nevoi momentane. Daca mi s-au punctat cu nota buna proiectele la scoala si aleg sa nu ma duc la examen, atunci ma multumesc cu prea putin. Cand e bine sa alegi ce? Si de fapt, balantele astea sunt catusi de putin convergente? De multe ori nu exista nici o legatura intre un subiect si altul, sau intre o alegere si alta din punctul asta de vedere. Dar nu pot sa nu ma intreb daca intr-adevar conteaza asta atat de mult, subiectul si nu capacitatea de a stii mereu cat si de ce sa ceri.
Uneori sunt nemultumita pentru niste prostii... Imi dau seama ca lucrurile pot sta mult mai rau, dar nu ma pot abtine sa nu imi doresc mai mult, sa fie SI mai bine. Alta data ma las prinsa in rutina atat de mult incat uit sa mai am un grad decent si sanatos de ambitie. Prefer sa las lucrurile sa curga. "Lasa, ca merge si asa". Ma urasc cand nu stiu ce vreau, cand profit de mine insami sau ma arunc in aroganta ridicola.
Echilibrul nu exista, nici macar intamplator.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu