E foarte ciudat cand iti dai seama ca te afli intr-o stare de disfunctionalitate generata de anxietate, agitatie sau doar incapacitate de concentrare. Mi se intampla astazi sa fiu exact asa, incapabila sa imi duc atentia asupra unui singur lucru in acelasi timp, cu etapizarea de rigoare, distribuirea temporala si de efort necesara pentru a da un randament cat de cat acceptabil. De cand am deschis ochii mintea mea e peste tot, incapabila sa poposeasca asupra unui singur element. Disfunctionalitatea, pentru ca asta e, cel putin pentru mine, e generata si de diversitatea punctelor de atentie, tematizate atat de diferit incat este aproape imposibil de creat asocieri, grupuri sau diviziuni.
Trei secunde sunt aici, in urmatoarele trei in capatul opus al mintii. Asta se intampla aproape instantaneu, fara avertisment si ce e mai rau, fara nici un liant tematic. Efectul asta de cocaina al mintii e dificil si din perspectiva faptului ca la sfarsitul zilei iti da crunta senzatie ca nu realizat nimic, nici macar concluzii. De ce, pentru ca nu ai timp sa le concretizezi, asa, haotice, cum zboara. Mi-ar trebui efectul de marijuana intelectuala, poate asa as reusi oarecum sa aduc laolalta atatia pitici.
E contrastanta ceata, care pare ca vrea sa apese pe ceva si sa o afunde din in ce in ce mai tare in pamant. Uitandu-ma la/prin ea de la inaltime realizez ca asa mi-ar placea sa arate si mintea mea acum... Trist... Frustrarea asta psihica e mai mult decat agasanta, e dureroasa. Sa fie cafeina, nicotina sau teama? Orice ar fi... Sistemul e suprasolicitat.
"Astazi suferim de ADD, draga mea...", rade zgomotos, cu o seringa in mana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu