Ziua asteptarii de-aiurea

In primul rand, titlul provine din denumirea data de Radu zilei lui de ieri, deci nu imi apartine in totalitate.

De cand m-am trezit am simtit ca ceva nu e in regula, ca desi aveam in fata multe ore de irosit, ceva avea sa mearga prost. Asa a fost. Dintr-un motiv strain mie, centrala nu mai mergea (din nou). De data asta avea sa fie mai de durata. "Un inceput bun", mi-am zis, incercand sa ma refugiez in viciile de dimineata. M-am apucat de o superficiala curatenie. Era nevoie, pentru ca nu m-am invrednicit de ceva vreme sa adun lucrurile total inutile de prin jurul meu. Nu le-am adunat pe toate, dar alea nu ma deranjeaza. Stiam ca ziua de azi nu avea sa fie ocupata de nici un fel de activitate intelectuala fortata, precum invatatul. Am mai sorbit putina cafea, si am contemplat asupra conditiei omului care traieste singur. M-am gandit cat e de apasatoare senzatia de a gasi singur solutii si de a te descurca fara nici un ajutor practic, de a lua lucrurile asa cum sunt, de a plati pentru toateserviciile (a se citi "favoruri") si de a te bucura singur cand se rezolva. De asemenea, m-am gandit la cum e sa iti bei cafeaua singur, sa nu te gasesti decat pe tine intr-o cutie si sa trebuiasca sa te duci TU sa iti iei paine si tigari.

Totusi, m-am gandit si cum e sa vii acasa si sa poti gandi in liniste, sa poti da volumele cat vrei tu de tare, sa nu trebuiasca sa te conformezi cu programele de somn ale altora si sa faci dusuri de o ora. Sa nu te supui la argumente de a iesi in oras sau de a face macaroane cu branza in loc de cartofi prajiti. Sa poti dormi pe canapea sau in dormitor, sa iti insiri lucrurile pe toata suprafata casei si nu intr-un coltisor inchis. Sa ai companie atunci cand o chemi TU, nu cand se autoinvita ea, sau se intampla sa nu fie a ta, ci a altuia. Sa te uiti in jur si sa vezi ca esti tu cel ce stai in toate camerele alea, ca e cuibusorul tau linistit si primitor, si ca nimeni nu te va gasi acolo, daca nu vrei. Care parte cantareste mai greu... Inca nu m-am hotarat.

Cand mi s-a terminat starea contemplativa, m-am apucat de citit. Spre surprinderea mea, a durat mai mult decat ma asteptam. Si uite asa, am terminat o carte de 525 de pagini. Draguta, nimic de zis, dar ceea ce m-a facut sa ma simt realmente bine a fost propria-mi consecventa. Deci se poate.

"Maine avem alte suprize pentru tine, draga mea", spune piticul de miercurea.