Nu a fost o zi speciala. Dar nu conteaza asta, pentru ca a fost a mea. Si desi nu s-a intamplat nimic anume, mi-a dat perspective, ganduri, idei, m-a entuziasmat in unele lucruri si m-a agitat in altele. Ma asteapta 3 luni cat se poate de colorate si de pline. Calatorii in lume, schimbat mediul, schimbat compania... Nu imi plac schimbarile de genul asta, dar, asa cum mi s-a zis azi, as face bine sa nu ma atasez prea mult de nimic, pentru ca trebuie sa imi pastrez flexibilitatea. Oare asta sa fie solutia? Sa nu ma atasez? Si eu care credeam ca fac bine...
Voi pleca din locul in care am trait mai mult de un an de zile. Voi parasi locul in care am simtit cele mai adanci taieturi ale singuratatii si unde m-am regasit printre lumini de seara. Voi pleca de la geamul de unde se vede lumea intreaga, de unde am invatat sa am grija de mine, de unde m-am izolat ca apoi sa ma ofer din nou trairii. Si toate astea.... pentru un nou inceput, cu totul altfel. Voi ajunge intr-un loc unde voi imparti singuratatea, unde voi imparti vorbe si mi se va raspunde, unde voi avea un coltisor, si nu tot. Ma entuziasmeaza gandul ca o sa fie altfel... Si totusi ma intristeaza ca trebuie sa fac schimbari... Nu voi fi multumita niciodata.
Acum, stau si astept o bucatica de fericire. Trebuie sa apara, o aud cum paseste lin pe strazile umede, printre blocuri si fete infrigurate, ca sa ajunga aici, sa ma asigure ca o sa fie bine. De fapt, toata ziua asta asta a fost, asteptarea unei bucati de fericire.
"Piua", spune un pitic.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu