Sunt incredibil de plina de sentiment, de anxietate si de nerabdare. Existentiala, poate, sau din cauza a ce va sa vie. Viitorul are darul de a te lasa cu o senzatie cand te gandesti la el, si sa iti dea apoi cu totul alta cand se intampla. Sper sa mi se intample si mie asta, pentru ca viitorul meu se anunta a fi unul incarcat de elemente inca ndefinite bine in context.
Picatura de fericire spune ca o sa fie bine, ca toate trec si ca o sa ma ajute sa fiu adult. Nu stiu daca sa o cred sau sa o arunc de langa mine, sa ma ingrop in propriile-mi deziluzii si chinuri produse si sa ii spun ca am nevoie de o pauza. Cu toate astea, in fiecare zi ma duce departe de lumea asta, ma duce in alta si pretinde ca e un vis. O cred... Pana ma lasa singura si se scurge pe degetele mele reci.
Cateodata ii vorbesc ca si cum nu imi pasa, dar ea stie ca vorbeste doar teama din mine, teama ca la un moment dat imi va desprinde culorile de mine. Cand o vad... O cred... O data, inca o data si inca o data...
"Stii ca nu o sa te parasesc niciodata, revino-ti", spune zambind vag, indreptandu-se spre usa.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu