Mail

"Iti plac manelele?

Iti plac meciurile de fotbal?

Iti plac masinile tunate cu geamuri fumurii si tot felul de accesorii (in)estetice inutile inspirate de prin jocurile de calculator?

Banii reprezinta fericirea ta in viatza?

Iti pui okelari de soare kiar daca nu e insorit afara doar ca sa te holbezi la gagicile de pe bulevard in timp ce-ti plimbi "maimutza" de mana?

Provoci scandal nemotivat cand te imbeti la chefuri de manele? Sau in cel mai rau caz iti ceri scuze la toate lumea?

Consideri ca mesajul de pe tricou "de puta madre" este cel care te reprezinta atunci cand te afisezi in public?

Suma expresiilor "pula mea", "frate", "caterinca", "ma-ta", "cur", "buci", "tate", "fut" etc depaseste semnificativ multimea totala a cuvintelor din vocabularul tau?

Ti se intampla des sa-ti borasti in chiloti in timp ce stai pe buda si te caci pe cealalta terminatzie cand apari neinvitat pe la chefurile din cartier?

Ai vrea sa bati fara motiv niste pletosi din vama veche cu aceeasi pofta cu care iti bati si femeia?

Daca iti vine sa crezi dar cred ca multi romani ar fi raspuns cu "da" asta in conditia in care numele lor ar fi ramas anonim. Bine aici face exceptie doar intrebarea referitoare la nr cuvintelor din vocabular. Ca intradevar am vazut si manelari care mai citesc o carte. Becali de exemplu a citit Paul Coelho. Kiar a fost si la stiri pentru treaba asta. Eveniment destul de mare nu crezi? Un sper-sa-nu viitor presedinte a citit o carte si apare la stiri. D-le Becali, Coelho nu e scriitor, dar apreciem intentzia d-voastra. Va recomand totusi sa incepeti cu Joule Verne....ca avetzi mult de recuperat.

M-am saturat de lumea asta tampita. oriunde intorci capul dai de mijloace care sa-ti transmita "ai nevoie de noi."
Scopul nostru in viatza este sa fim prosti. Si nu prosti si atat, ci cat mai prosti. Pai de aia avem noi jocuri pe calculator, carti de la editura "Chic", scriitori ca Paul Coelho si mai nou Madonna, 5348615 posturi de televeziune pe care se pompeaza non stop talkshow-uri care sustin aceeasi tema dar pareri total opuse, pornografie, reclame, teleshoping si purici de culoare gri negri si albi, atunci cand mai intervine un defect tehnic de la TVS.
Fa-ti un bine si nu suna la reclamatii, scapate de acest "teleecran" (despre care tot ne povestea Gheorghe Orvel). Daca ar mai fi trait astazi ii dadaeam orice dreptate atunci cand indrepta un deget aratator spre noi si ne spunea: "HA! Eu v-am avertizat, da nu ca voi nenenenene bla bla bla"
Scopul nostru este sa fim cat mai prosti, sa ne bucuram de senzatia asta comerciala de "american dream" care a fost importat cu succes si in tarile estice iesite recent de sub dominatia neagra a comunismului. Conducerea (in general; nu neaparat guvern sau presedinte) iti asigura cu orice pret bucuria familiei tale. Mc Donalds la fiecare coltz de strada, terase cu mici si bere, emisiuni ieftine de talent ieftin de duminca dupaamiaza, masini de vis pe care nu ti le vei permite nici in cele mai perverse si indraznetze vise. Cu mintea relaxata si burta plina care se freaca de volanul masinii la care visai si pentru care ti-ai vandut ficatul si sufletul la banca, ti se cam rupe cam cine e la conducere. Important este sa fi fericit si sa nu afli niciodata ce se intampla in spatele scenei. Cu cat e implicatia ta mai redusa in conducerea tzarii (respectiv lumii in cazul americanilor; doar nu facem discriminari nu?) cu atata le este oamenilor "grei" sa-si vada de interesele lor internationale. N-am invatzat nimic pana acuma si nici nu o sa invatzam ceva din istoria noastra sangeroasa plina de ura si talharii. Dupa atatia ani inca n-am putut gasi un echilibru. Pana ajungem sa traim numai din ura, sa ne alimentam cu ura si sa ne omaram intre noi.. Ajungem sa ne luptam si ne dam seama ca de fapt motivul pentru care ne patam cu sange pe maini nu-l mai cunoastem fie ca a fost prea banal si lam uitat ori a fost un pretext pentru a incepe un macel.

Sa curga sangele pe nisipuri, sa tasneasca petrolul din pamant, sa facem plinul la masina cu sangele unor oameni pe care nui cunoastem. Parca am obtinut ceea ce vroiam de fapt! L-am scos pe Sadam Hussein dintr-o gaura de sub pamant, paduchios, duhnind a urina si transpiratie. Toata lumea era vesela, o poza de grup si o injectie. Atata tam tam pentru un inamic invizibil care in mod sigur nici nu exista. Exista in mintile noastre, pentru ca o cunducere il creeaza. O minte goala si relaxata asimileaza mai usor decat una care are tendinta de a se elibera de propriul ei orizont.

Oare din cauza asta invatzamantul e asa de varza? nu numai in romania dar si in alte tzari...Salarii lunare mai mici decat bursa sociala a tziganilor, 20.000 studenti germani care protesteaza impotriva taxei de scolarizare etc.
N-ai nici o tragere de inima sa te duci la scoala. Odata ca pe prof il cam doare-n pula de tine, ori materia e de tot cacatu, de incepi sa-ti numeri flocii de plictiseala. Dar sa te mai faci si profesor....

Am ajuns sa ne distreze orice. Stai in fatza TV-ului si astepti sa fi indopat cu cica parerile unor oameni culti cu cu te o pauza publicitara de5 ore odata la 3 minute. Viatza se repeta in fiecare zi daca ti-o petreci in fatza TV-ului: Niste pedeseristi cu o identitate incerta asteapta intr-o masina oprita la 2 metri de semnul de oprirea interzisa. Dintr-o cladire pompoasa iese obosit un ziarist transpirat, pornind spre casa. Masina porneste si da peste el. Ca sa fie programul complet, cei din masina coboara il lovesc cu picoarele la intamplare, se urca in masina si o iau la goana inainte ca politistul din masina de patrula care trece din contrasens prin dreptul evenimentului sai observe. Maine o sa apara la stiri. Textul e deja pregatit. Se mai skimba numele victimelor.

Probabil ca nu e dracu asa de negru precum il vedem noi aici in Romania. Dar atata timp cat lucrez intr-o fabrica de bombe si ii multumesc presedintelui tarii mele "Adolf" W. Bush, si ma bucur de viatza simpla, mediocra, controlata, manipulata, condusa ar trebui sa ma doare fix in pula unde aterizeaza bomba la care am lucrat. Chiar daca victima este un copil de varsta copilului meu!

Ajung tarziu acasa imi iau o bere si o punga de chipsuri si fundul meu incordat strange in cavitatea sa pielea fotoliului meu atunci cand ma uit cu sufletul la gura la un film comercial cu Chuck Norris.
Eugen Barbu"

Cum se leaga toate, fir-ar ale dracului!...

Panica in fata inevitabilului

Ziua de astazi a fost una pe cat de proasta, pe atat de ingrijoratoare. Mi s-a confirmat faptul ca sanatatea si corpul meu nu sunt atat de perfecte si ferite de pericol pe cat credeam. Cuvintele doctorului care se uita bland si compatimitor la mine imi treceau prin creier si explodau, unul cate unul, in gat, in inima, in degete, in minte. Pana acum am avut darul de a fi mereu paranoica in ale sanatatii. Cand se dovedea ca nu era nimic, treceam linistita din nou la negarea permanenta, cea care te face, eronat, sa crezi ca tie nu ti se poate intampla niciodata nimic. Lucrurile se intampla la televizor, la altii, dar nu tie. Tu esti mereu in regula pentru ca mananci bine, bei cafea, fumezi, dar "nu esti dependent", esti social, dormi 10 ore pe noapte, iti place sa te plimbi ore in sir si nu te gasesti prin locuri si cu persoane "dubioase". Toatea astea par sa nu mai conteze cand ti se spune ca ceva nu e chiar in regula, si ti se pun in fata zeci de medicamente si retete, explicatii si orare, optiuni si batai pe umar.

Chiar si atunci cand nu e ceva eminamente grav, am invatat despre mine ca nu reactionez bine. Ma panichez cand orice e in neregula, pentru ca in momentul ala, involuntar, fac prea multe asocieri cu tot ceea ce stiu, si ajung la niste scenarii oribile, care cu siguranta nu sunt ale mele, dar exista in mine si ma fac sa innebunesc. Daca ma doare stomacul, se poate sa fi mancat ceva aiurea, dar se poate sa am o infectie, sa trebuiasca sa imi scoata matele afara si sa ajung pe un pat de spital cu un pai in gura. Daca ma doare in cot se poate sa fie o mancarime, dar de ce nu ar fi o boala de piele, sa fie nevoiti sa imi taie mana? Astea sunt intr-adevar exagerari, insa in capul meu sunt foarte reale. Ma tot uit la emisiuni cu si despre medici, cazuri exceptionale, oameni nefericiti cu tot soiul de probleme. Ii vad, imi pare rau pentru ei si uit. Pana cand ajung si eu in situatia in care sa fiu amentintata de ceva, chiar daca nu e "grav".

Azi mi-a aratat ca daca as fi eu vreodata in cazul alora carora le trebuie operatie pe creier sau sa li se taie o mana sau un picior, as innebuni pur si simplu. M-as panica instant si nu as mai putea avea niciodata resemnarile si adaptarile generoase ale celor de la televizor. Mi-as dori sa mor direct, pentru ca nu vreau jumatati de masura, mai ales cand vine vorba de mine si corpul meu. Cuvintele sunt cuvinte, pastilele sunt pastile, sanatatea ESTE cea mai de pret si eu sunt cea mai fricoasa persoana. Legatura dintre toate astea... s-a creat astazi, odata cu reteta, cu zambetul asigurant si eternul si fascinantul "O sa fie bine".

Unul

Linistea s-a prelins din nou printre pereti, mi-a inundat casa si m-a lasat din nou in acelasi loc, pe aceeasi canapea, uitandu-ma in acelasi punct fix dintotdeauna. Soarele e mai mandru ca niciodata, insa el nu stie ca nu e de ajuns. Nu e vina lui, ci a mea. Cinci zile in care am zambit si am ras, am lasat totul departe si m-am bucurat de mine si de ceea ce mi s-a dat cu atata surprindere... S-au terminat, pentru ca asa se intampla mereu. Cu toate astea, mi le pot aminti oricand si le pot pune laolalta cu celelalte sute. Mi s-a aratat a mia oara ca lucrurile pot fi frumoase, ca nu toate zilele trebuie sa fie la fel de seci, ca pot fi ploioase, friguroase, lenese, dar fericite.

Picatura mea de fericire se face din ce in ce mai mare si mai frumoasa. In fiecare zi o aleg tot pe ea, si o imbratisez numai pe ea. Cumva, lucrurile de pana acum nu mai sunt suficiente. Cateva zile adunate printre lunile lungi nu mai duc la o resemnare blanda sau un sac de vise. Au adus cu ele alte promisiuni, alte fericiri marunte, alte cuvinte, alte zambete, doar toate cu un aer de concret, toate intr-o lumina mai puternica si mai aproape de posibil. Dintr-o data, prezentul a devenit un "provizoriu" pentru viitor. Ce e mai ciudat e ca acest viitor nu mai reprezinta ceea ce credeam inainte, ci are acum alte repere, cu totul alte limite si cu totul alte locuri. Gandurile, dorintele, sentimentele si actiunile mi se indreapta usor usor catre o directie in care imi imaginam ca ajung doar acei cativa, "alesii". Nu stiu daca scara pe care mi-o cladesc acum va fi cea pe care voi urca, sau daca o voi urca - pana unde, dar e placut sa realiezi cum un "ceva" care ti se ofera in toata splendoarea lui te schimba atat de mult. Schimbarea aduce cu ea frica, dar atunci cand e impartasita, poate totusi nu pare la fel de ucigatoare.

Totul se reduce, se aduna si se viseaza. Le jardin de papillons - acolo vreau sa ma arunc si sa uit de mine.