Pare ca e maine. In mod surprinzator, nu are nici un fel de importanta. Astazi se judeca planetele intre ele, iar maine imi vor spune ce au hotarat. Ma astept sa primesc un raspuns evaziv, dar o sa ma descurc cumva.
Picatura de fericire se vrea aici multa vreme de acum incolo, deja se gandeste cum o sa fie cand o sa fie primavara, sau vara, si o sa fie mai vie si mai dezghetata, si nu o sa ma faca sa ma chircesc de frig cand ma atinge. S-a hotarat ca nu ma lasa, nici daca ar fi sa ii spun asta. Foarte bine, deocamdata nu am nimic impotriva, pentru ca inca imi plac culorile ei. Poate odata cu primavara ele vor fi mai intense, mai multe si mai durabile. Nu cred ca vreau sa scap de ea.
Lumina soarelui imi da impresia ca e toamna, sau o dupa-amiaza tarzie de mai. Din spatele sticlei, imi place sa cred ca e liniste si cald, eu fiind cea care iroseste o zi numa buna de meditat in natura. Cui ii pasa, oricum? Tot se va risipi in momentul in care voi fi iesit din casa.
"Nu ai leac..."
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu