Cum o sa fie viitorul? Cum o sa aratam la 30 de ani, la 40, la pensionare? O sa ajungem pana acolo? Daca as avea posibilitatea de a-mi vedea viitorul, sau macar o licarire... nu stiu daca as putea spune hotarat, de la inceput, NU. In momentul de fata, imi doresc un viitor, visez la unul, mi l-as putea construi treptat, ca un scenariu, cu scene improvizate, locuri inchipuite si persoane alternante.
As vrea sa pot face tot ce imi doresc, cum imi doresc, si sa imi pot alege persoanele care o sa fie mereu langa mine. Picatura de fericire are un vis, pentru amandoua. Mi-l doresc si eu, dar mi-e frica sa nu il pot indeplini, pentru ca o sa fiu prea lasa si lenesa sa il urmez. Imi da tot ce am nevoie, mai putin prezenta continua. Dar e in regula, pentru ca atunci cand ii straluceste curcubeul infinit, nimic nu mai conteaza, lumea se poate prabusi peste mine, atata timp cat ultimul lucru pe care il vad sunt acele culori...
Primesc ce mi se da, si dau ce am. Mi se multumeste sincer, accept fericirea. Ninge iar, spre nefericirea mea, dar intr-un fel ciudat... nu ma apasa asta, pentru ca sunt in spatele geamului de sticla, visand. Ma las purtata in distante, in orase de vis, cu zile din filme si un vin frantuzesc la sfarsitul fiecareia dintre ele. Oare lucrurile devin mai usoare sau mai grele daca ni le dorim foarte mult?... Unii zic ca mai usoare, dar eu nu m-am hotarat inca. O sa aflu probabil pe pielea mea.
"Somn usor, draga mea. Maine o sa ma iubesti mai mult, o sa vezi".
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Sa vezi viitorul este acelasi lucru ca si atunci cand ai sti exact data mortii tale. Si daca vezi viitorul ce te face sa crezi ca acela este viitorul pentru ca din moment ce il vezi il vei schimba si acela nu va mia fi viitorul, va fi doar o iluzie.
Trimiteți un comentariu