Mi-a placut ziua asta. A fost plina - de stres, de activitate a neuronilor, de iesit afara, de inca un pic de stres si apoi de calm subit. Agitatia a inceput inca de dimineata, cand a trebuit, de data asta fara voia mea, sa scriu despre niste baliverne care nu ar incapea nici in 10 volume, daramite in 3 pagini. Am scris, dar nu am comunicat. Apoi, au urmat obisnuitele panici micute cauzate fie de defectiuni la imprimanta exact atunci cand trebuie sa iesi pe usa, centrala cu pitici, telefon subit suprasolicitat si, de ce nu, lene. Mi-a luat ceva vreme pana sa ma calmez si sa imi reintru in simturi, mai ales ca nu ma ajutau nici replicile ieftine ale unora si nici faptul ca nu aveam tigara aia cand trebuia.
Pana am ajuns acasa mi-am reintrat in simtiri, numa' bine pentru genul de discutie care nu ar trebui sa fie o ocazie, ci o rutina. Nimic nu mi-a placut mai mult in ziua asta decat sa vorbesc, sa aud vorbindu-se, sa dau replici si sa mi se dea. Si asta avea sa se termine, evident, dar cand s-a intamplat, m-a cuprins o stare de calm si de liniste, de parca brusc mi-au crescut niste aripi in stand by, iar eu nu trebuia decat sa ma decid cand vreau sa ma folosesc de ele. Dintr-o data imprimanta mergea, centrala ma incalzea, timpul trecea si eu ramaneam oarecum fericita. Maine e o alta zi, cu alte griji si alti pitici - cei de miercurea.
Asa mi-ar placea sa fie zilele mele, sa simt ca trec prin ele, si nu ele prin mine, sa le iau asa cum sunt, pentru ca la sfarsitul lor, sa imi pot aminti zambind. Am vazut cum e sa fii motoras.
Pana am ajuns acasa mi-am reintrat in simtiri, numa' bine pentru genul de discutie care nu ar trebui sa fie o ocazie, ci o rutina. Nimic nu mi-a placut mai mult in ziua asta decat sa vorbesc, sa aud vorbindu-se, sa dau replici si sa mi se dea. Si asta avea sa se termine, evident, dar cand s-a intamplat, m-a cuprins o stare de calm si de liniste, de parca brusc mi-au crescut niste aripi in stand by, iar eu nu trebuia decat sa ma decid cand vreau sa ma folosesc de ele. Dintr-o data imprimanta mergea, centrala ma incalzea, timpul trecea si eu ramaneam oarecum fericita. Maine e o alta zi, cu alte griji si alti pitici - cei de miercurea.
Asa mi-ar placea sa fie zilele mele, sa simt ca trec prin ele, si nu ele prin mine, sa le iau asa cum sunt, pentru ca la sfarsitul lor, sa imi pot aminti zambind. Am vazut cum e sa fii motoras.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu