Am riscat, am mintit si nu m-am inselat. Am decis sa demonstrez ca sunt in stare de ceva "mare" pentru cineva. De cand tot imi repet asta in cap, ca sunt in stare sa o fac, si de cate ori am fost prea lasa sa imi iau propriile vorbe in serios... Am facut asta, pentru prima oara, si nu mi-a parut rau. Am realizat ca nu e suficient sa rostesti cuvinte, pentru ca dupa o vreme, se sterg, daca nu sunt adaugate fapte.
De data asta am ales sa ma complic si sa fiu asa cum credeam ca sunt doar oamenii din filmele siropoase de duminica. Am fost eu personajul care intr-o secunda, isi arunca rationalitatea la cos si ia drumul dulcilor riscuri. S-a dovedit a fi o investitie buna sa fii "maret", sa faci un sacrificiu, pentru ca apoi nu mai conteaza nimic altceva decat sa te simti bine cu tine insuti. A meritat sa fiu un personaj ieftin - duminica nu a mai parut la fel de seaca, iar drumul inapoi nu m-a mai facut sa vomit de tristete. Doar eu am stiut adevarul, doar eu am stiut ce fac, unde fac si pentru ce fac. Si a fost bine.
Am plecat cu un nod in gat si m-am intors cu un zambet. Zambetul asta nu mi-l va lua nimeni niciodata, pentru ca linia lui se prelungeste pana in adancul sufletului meu, acolo unde totul fierbe, se desfasoara si se imprastie. Toata fericirea mea se cladeste pe doze inegale de tristete. Cu toate astea, vreau sa incep sa fiu acel om a carui fericire am condamnat-o atata vreme....
Jardin de papillons, ne perdre pas ma vie...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Felicitari...
Trimiteți un comentariu