Ea

Azi am stat de povesti cu genul de tipa pe care in mod normal as ocoli-o, in sensul ca as incerca sa evit discutii prelungite sau schimb de idei profunde cu ea. De fapt, asta am si facut pana acum, m-am plasat cat mai departe de socializarea superficiala cu aceasta persoana. Mi se parea ca nu mi-ar aduce nimic nou, decat ca mi-ar demonstra inca o data de ce majoritatea prietenilor mei sunt "ei", si nu "ele". M-am hotarat totusi sa imi petrec seara cu ea, iesind pe usa cu gandul si anticiparea clara a amabilitatilor dese si roz. Spre surprinderea mea, am gandit prost.

Nu pot spune ca m-am luminat dupa o asemenea intalnire, dar m-a facut sa las garda mai jos in ceea ce o priveste. Dupa cateva pahare si multe povesti de prin strainataturi, am fost placut surprinsa de multe asemanari intre noi. Si ea uraste locuri ca ALEA, si ea are un trecut mai mult sau mai putin ortodox, si ei ii place sa petreaca ore prin magazine fara sa cumpere nimic, si ea e urata de prietenele prietenilor ei, si ea isi doreste un om cum imi doresc si eu. Discutiile au curs destul de lejer, pentru ca m-am simtit confortabil sa imi exprim nonsalanta fata de o persoana, si mai important, o "ea", care a facut acelasi lucru.

Agresivitatea fata de fete s-a dovedit a fi inutila astazi, asa ca am lasat-o agatata de alte persoane. Aceasta "ea" mi-a placut pentru ca se regaseste, la fel ca si mine, intr-un echilibru nesanatos. In orice caz, ma bucur ca am mai gasit pe cineva care nu ridica o spranceana cand ii povestesc despre anumite lucruri si nu zambeste vizibil incomodata atunci cand o intreb de altele. Nu vreau totusi sa exagerez cu bucuria regasirii, o voi lasa pe mai tarziu, cand se va dovedi sau nu, ca regasirea merge ceva mai departe decat fineturi contextuale si destainuiri atipice.