M-am saturat sa primesc merite pe bucati, m-am saturat sa mi se laude aia sau aia sau aia. De ce nu mi se poate lauda TOT, unele tot-uri? Vreau merite, vreau sa fiu si printre aia care isi constuiesc un soi de scara pe care urca si coboara cand vor, dar imaginea le ramane nepatata. Degeaba ma simt eu buna la ceva, daca nu mi se recunoaste asta. Simt nevoia de afirmare, de cuvinte, de lauda, de recunostinta. Am un orgoliu care nu ma lasa sa fac asta.
Niciodata nu am fost genul de om care se bucura de propria persoana in liniste, contemplandu-si undeva intr-un colt superioritatea. Daca fac asta, o fac doar pentru a izbucni si a o etala. Sunt mandra, si vreau sa se vada asta. Sunt orgolioasa, si vreau sa mi se aduca laude, pentru ca le merit. Ma infurie cand altii obtin ceva pe niste lucruri absolut intamplatoare, sau complet irelevante. Motivarea personala nu e suficienta, vreau mai mult si vreau sa o pot obtine. Momentan motivarea de orice fel s-a cam dus dracului. Atunci ce imi ramane? Sa fiu buna pentru mine si pentru cei care oricum ma vad buna?
Niciodata. Coltul ala e doar temporar.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu