Deschizi ochii dimineata, primul lucru pe care il simti e cafeaua inca nefacuta si soarele care speri sa fie afara. Te scoli din pat intr-o dulce liniste matinala , concretizezi cafeaua si deschizi usa catre exteriorul casei tale de sticla. Iti aprinzi linistit o tigara si iti afunzi obrajii cat poti de tare in lumina. Te sustragi de la telefonul care pare ca abia se trezeste si el, dar e gata de facut galagie, pleci de langa telecomanda, agenda, si te asezi mai confortabil in soare. Cu ochii inchisi, tragi cate un fum si il simti pana in adancul sufletului. Mai tragi unul si iti aduci aminte ca esti mai batran cu un an. Astazi nu mai e ca ieri, cand te amageai singur ca o sa te simti mai intelept, mai matur si mai plin de griji. Astazi e ziua ta, ziua cand incepe altceva, incepe o alta stare, o alta carare si un alt raspuns.
Inca nu e ora pentru urari, vrei sa fii doar tu cu tine insuti, batranul, copilul, adolescentul, povestea. Parca iti placea mai dulce cafeaua ieri si parca tigara asta era mai buna. Alti prieteni sunt langa tine, alte planuri iti permiti sa ai acum, zilele trec mai dureros, iar tu le simti pe fiecare dintre ele. Urarile suna la fel, sanatatea, iubirea, fericirea, banii sar din toate partile, numai tu sa ai parte de ele... Linistea asta te lasa intr-o stare de resemnare cumplita, pe linia unor ani care au trecut peste tine si te-au lasat asa, azi, fata in fata cu tine si cu viitorul tau nesigur. Nimic nu mai e la fel ca atunci cand totul era lipsit de continut, ci doar de forma. Totul s-a metaformozat in jurul tau in schimbari, in viitorul trecutului tau, in trecutul clipei asteia, intr-un adult. De acum incolo, lumea ta e alta, ochii tai privesc mai departe, mainile tale sunt mai puternice, iar sufletul tau... Extenuat si confuz, se straduieste sa tina pasul...
Cand am ajuns asa batrani, unde o sa ajungem maine?...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
ne-am obisnuit sa numaram in baza 10. viitorul nu mai e ce era o data.
Trimiteți un comentariu