Durere in picaturi

Mi-ar placea sa pot vedea durerea fizica. Primul rand, Durerea, dar si durerile care o compun. Mi le imaginez ca niste corpuri translucide, care isi schimba permanent forma si culoarea. Devin mai lungi, mai rotunde, mai tuguiate, dar nu isi pierd din puterea vizuala. Momentan, simt durerea intr-un mod constant, cu intensitate oscilanta, ca si cum incearca sa ma modeleze si ma faca sa nu mai simt nimic altceva, sa amortesc pana la moarte. Cea pe care o simt eu zilele astea e o picatura chinezeasca rafinata, plasata intr-o parte a copului pe care inevitabil, trebuie sa o atingi de fiecare data, si de fiecare data sa te ranesti si de fiecare data sa te doara.

Mi se contracta muschii fetei de fiecare data cand o simt, mi se strang dintii si pentru cateva momente, nu aud decat un vajait asurzitor care imi patrunde pana in creier si il scurtcircuiteaza iar, si iar, si iar. Totusi, dupa ce picatura s-a scurs, vine o perioada de asteptare, in care imi pandesc de dupa colt durerea, cu teama si cu lacrimi de anticipare. Dintr-o data, ma transform intr-un copil naiv si slab, care nu stie decat sa se apere de orice presupus atac la sufletul lui inca in crestere.

Ochii vad durerea cum se coloreaza in rosu, apoi in violet, si iti tasneste in fata pana te inunda. O vezi atat de clar pentru o secunda, o vezi si o simti in acelasi timp ca si cum te-ai transpune in insasi durerea, atat de vie si doar a ta. Las-o sa cada, las-o sa te ia, las-o sa tipe la tine. Da-i ce-i al ei si mergi mai departe. Stii ca nu o sa renunte, iar daca o va face, va fi doar pentru o vreme. Stii ca o sa se intoarca, la fel sau altcumva, in alta forma, cu alte culori, dar va fi tot a ta. Uneori trebuie sa o lasi sa aiba grija de tine asa cum stie ea, violent, sa te faca sa simti viata din tine prin cutite. Dupa cateva zile in care fiecare minut ti-e secerat ajungi sa nu o mai percepi pe ceva rau, ci ca pe ceva care exista in tine si caruia nu ii vezi sfarsitul. Esti invidios pe cei din jurul tau care nu o simt si nu o vad, care te compatimesc. Ai vrea sa ai si tu lejeritatea lor, si totusi.... e doar a ta. Daca nu ai avea-o, nu ai mai face diferenta si nu ai mai aprecia pacea pana la durerea viitoare. Bucura-te de fiecare razboi, fii mai bun, mai curajos, mai puternic, poate atunci macar in mintea ta vei fi tu cel care va domina.