Cand alegi sa fii intr-un fel si nu altfel, sa faci sau sa nu faci ceva, cand pui mereu in balanta lucrurile ajungi mereu, undeva pe drum, sa regreti sau sa te indoiesti. Va exista mereu ceva in tine care o sa faca sa te intorci si sa reevaluezi ceea ce s-a intamplat deja. Uneori iti confirmi singur si mergi mai departe, dar de cele mai multe ori, te invadeaza nesiguranta alegerii tale. Daca as fi facut altfel, si nu asa?
Timpul te resemneaza, oamenii si vorbele bune te fac sa cresti in proprii-ti ochi. Totusi, este asta realitatea sau negarea ratiunii tale? De multe ori alegem sa nu fim rationali, ci sa ne aruncam in cel mai mare abis al nesigurantei, fara nici cea mai mica remuscare. Chiar daca in momentul caderii, o secunda ti-ai dori sa te intorci pe marginea de pe care te-ai aruncat, momentul impactului ramane nesigur. Poti sa iti blestemi zilele sau sa le binecuvantezi cu aceeasi seninatate.
Am ales sa vin, am ales linistea zilelor calde petrecute intr-o mare de fericire. Am ales sa nu uit de mine o noapte prin vicii si muzica coplesitoare si sa imi petrec calmul zambind. O noapte de uitare ieftina nu face cat luni intregi de fericire, nu-i asa? Trist e ca nu incetez sa ma indoiesc de mine. In fiecare zi aleg sa nu ma arunc, si in fiecare zi imi pare rau. Mi-e frica sa imi las corpul sa cada unde vrea, mi-e frica sa ofer incredere pentru ca stiu ca o sa o tradez. Mi-e rau de atata fericire.
Cu toate astea, aleg sa fiu buna, aleg din nou si din nou sa fiu a unuia, si nu a nimanui, aleg sa dau si nu doar sa primesc, aleg sa vad culori in locul nuantelor. O viata intreaga de alegeri usoare se schimba intr-o perioada nelimitata de fericire fragila. Daca gresesc, eu o sa blestem demonul. Iar daca nu... Marginea prapastiei o sa se transforme in capatul lumii mele.
Our choices are half chance. So are everybody else's.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu