miercuri, 21 mai 2008

Realitatea e in mintile noastre (?)

Radem, iubim, suferim, gandim, credem. Suntem atat de plini de emotii, reactii si procese incat le luam de bune pe fiecare dintre ele, in fiecare zi si in fiecare viata. Cand eram copil, adoram povestile. Astazi nimic nu s-a schimbat. Le iubesc la fel de mult si visez prin ele la fel de intens ca atunci cand aveam atat de putine griji. Le ascult la nesfarsit si imi imaginez de fiecare data aceleasi taramuri, aceleasi castele, aceleasi razboaie si aceleasi personaje mirifice care traiesc atat de profund experiente inaltatoare. Am invatat sa iubesc prin ele, am invatat sa gandesc, sa deosebesc intre bine si rau si mai ales, am invatat ce si cum sunt oamenii.

Pe masura ce au trecut anii, am invatat sa iubesc, sa urasc, sa mint si sa ajut. Toate astea sunt, cum aveam sa aflu mai tarziu, cauzate de creier. Pragmatic vorbind, este centrul existentei noastre, cel care ne face oameni si care contine toate "firele" umanitatii noastre. Avem parti rezervate pentru teama de consecinte, pentru suferinta, pentru afectiune si pentru credinta. Avem parti pentru limbaj, memorie, imaginatie, recunoastere a persoanelor. Cam orice se intampla in interiorul nostru isi gaseste explicatie in cutia de pe umerii nostrii.

Dragostea, spre exemplu, este o reactie chimica, explicabila la fel de specific ca si toate emotiile care ne surprind zilnic. Credinta in Dumnezeu este, pe langa o naivitate umana, generata de creier. Impulsurile se transmit, neuronii reactioneaza si se produce o emotie, un gand, o realitate. Stiinta ne dezumanizeaza, spunem noi.... Dar oare asa sa fie sau noi suntem cei care preferam negarea? S-a descoperit (spune-se) ca Moise, Ilie si Isaia au suferit de epilepsie temporala, care le controla determinarea si directia. Daca luau Diazepam, nu mai existau cele zece porunci, nu mai existau credinte si eram "pierduti". Medicina a aratat de asemenea ca anumite afectiuni ale creierului determina revelatii, halucinatii divine, prezenta unor forte superioare si conversatii libere cu Dumnezeu. Un loc in CREIER este capabil de asta. Si atunci....

Dumnezeu a creat creierul sau creierul l-a creat pe Dumnezeu?...

Niciun comentariu: