Eu sunt bine, tu?

E printre putinele dati cand pot spune, sincer si raspicat, ca "sunt foarte bine". Totul merge asa cum ar trebui, lucrurile incep sa se puna usor in miscare, sa se aseze pe ata zilelor si mai ales, incepe sa se formeze un sens.

Am reusit sa vad cum traiesc oamenii fara griji, intr-un loc unde nimic nu te poate abate de la tiparul unei vieti bune. Luxemburg-ul e un loc unde totul pare colorat si conturat dupa niste modele animate, care au scopul sa te faca sa crezi ca lumea asa ar trebui sa fie. Case frumoase, pictate unele dupa altele, cu gradini mari si verzi, campuri intinse si putine masini. Nimeni nu iti adreseaza sunete nejustificate, nimeni nu te impiedica sa stai trei ore pe un varf de piatra sa faci poze pentru ca nu ai voie si totul e curat pentru ca asa stiu ei ca trebuie si vor sa fie. O tara civilizata, in adevaratul sens, porneste in primul rand, de la oameni. Ei sunt cei care schimba, care produc o societate, si care guverneaza bunul mers al ei si al propriei vieti. Facand asta, se uita si la cel de langa ei, avand grija sa nu il deranjeze cu sunete, vorbe sau gesturi. Un orasel mic, un motoras de civilizatie.

Nu am rezistat tentatiei de a-mi lua din nou bagajul si a pleca in alta directie, pentru ca, de ce nu, macar atat sa pot face, sa adun imagini si idei, pentru ca apoi sa raman cu ele. In locul unde ma aflu acum totul tinde sa aiba o tenta mai familiara, oarecum, sa nu ma mai imbie acelasi necunoscut la fiecare pas si sa nu ma mai atinga ezitarea. Picatura de fericire e aceeasi, desi poate un pic mai afectuoasa, probabil din cauza primaverii anticipate. Oricare ar fi motivul, a fost langa mine sa rada la toate cate i-am povestit si sa ridice neajutorat buza de jos ori de cate ori contrastele sociale erau scoase la lumina.

Astazi am raspuns "sunt foarte bine, totul e in regula". M-a facut sa ma simt la fel de bine pe cat am spus-o de mai multe ori. Daca totul va continua in ritmul acesta la care ma pot inca adapta... atunci primavara va fi una cat se poate de verde si aromata. Schimbarile sunt ale mele, atata timp cat stiu sa le privesc.